Arde-i una! Da-i la cap!

Trei ani am trudit ca reprezentanta unui canal TV pentru copii si in tot acest timp crisis management am facut doar pe marginea acuzelor parintilor de promovarea unui limbaj si comportament agresive. Plus discutia publica dezaprobatoare aferenta, vezi CNA si restul presei. Am preluat canalul cand deja firma care asigura traducerea se shimbase si noul colaborator avusese pe brief mai ales evitarea exprimarilor dure si a epitetelor "idiot", "imbecil" si tot restul. Reprezentantii canalului romanesc se dadeau peste cap sa multumeasca parerea unui popor de parinti revoltati, in timp ce acelasi, dar fix acelasi continut ii lasa reci pe parintii cehi, unguri, polonezi, francezi...

Nu am de gand sa discut contra-argumente, desi am doua lucruri esentiale de spus:
- Nimeni nu a reclamat in timpul acesta sistemul scolar romanesc care predispune copiii romani sa zaca in fata televizorului de la pranz si pana la venirea parintilor acasa (cand in occident, orice scoala presupune si un program decent de after-school, care acolo nu e „dupa-scoala”, ci direct scoala);
- E foarte usor pentru copil sa preia un limbaj sau comportament inadecvat, dar va fi mult mai greu sa le pastreze atata vreme cand singurele lui modele veritabile – adica parintii – nu perpetueaza acelasi gen de manifestari.

Am incheiat paranteza si revin la aprinsa dezbatere in jurul violentei desenelor animate. In tot rastimpul celor 3 ani, recurent primeam exemplul pozitiv al animatiei Disney. In sus si in jos, Disney era cel mai cautat brand al parintilor (nu neaparat si al copiilor), pentru ca promoveaza o atmosfera calda, lipsita de injurii sau comportamente asociale.

In fine, acum sunt mama de copil care consuma aceste animatii Disney si volens-nolens le urmaresc si eu. Daca in copilarie le vedeam cu portia, prea mica intotdeauna, acum vad Frumoasa din Padurea Adormita de 5 ori intr-o seara si de 10 ori intr-o zi de week-end.

Imi traiesc perioada Disney:)

Si ma intreb. Cum naiba niciun parinte nu ridica glasul impotriva vechilor animatii Disney. Cum de le mai ridica la standard de industrie inca. Cum pe nimeni nu pare a deranja, mame si tati de fii si fiice, ca animatiile Disney afunda copiii in stereotipuri si le induc un mediu lipsit de diversitate sau multiculturalism.

Eu n-am auzit pana acum pe cineva spunand ca aproape ca nu exista personaje asiatice sau afro-americane. Sau ca TOATE eroinele Disney sunt in asteptarea printului care se plimba prin lume, face si drege. Si ca in schimb, Alba ca Zapada roboteste in casa piticilor, iar Sleeping Beauty culege mure si se converseaza cu animalele. Sau ca Peter Pan zice lucruri grave despre fete in general, iar Shanti il ademeneste pe Mowgli in satul oamenilor cu... nurii si batai din gene. Sau ca toate mamele vitrege sunt femei haine.

Nu, tocmai aceste productii vechi sunt laudate si transformate in repere.

Eu una tot trebuie sa desfac vrajile astea din capul fetitei mele. Pentru ca viata nu incepe cand il gasesti pe Fat-Frumos. Si in lumea in care traim nu toti suntem albi. Si nici nu vreau sa inteleaga ca viata de femeie se traieste prin prisma trupului.
Dar pe nimeni nu aud vorbind despre toate astea. Pentru ca traim orbi la gen. Orbi la sexism si rasism. Inchisi in universul nostru stramt de oameni albi, unde norma este masculinista.

Post Scriptum: BTW, Alba ca Zapada abunda si ea de limbaj violent si comportament agresiv. Sau „Arde-i una, da-i la cap” nu se califica?