joi, 8 ianuarie 2009

Romania incalca mainstream-ul numai in trafic

Doar in trafic se circula pe sens interzis. Se alearga cu viteza pe timp de ceata sau zapada. Se merge pe linia de tramvai, cea de pe sensul opus.

Restul vietii ramane la cheremul normelor si a “normalitatii”.

E normal sa nu speli in zi de sarbatoare, desi Dumnezeu e o constanta indepartata, iar tu dracui si injuri birjereste pe toti mototoii din trafic. Any given day. E normal sa te rusinezi de sexualitatea ta si s-o ascunzi, la fel cum e normal sa te casatoresti si apoi sa faci copii, carora le ascunzi o buna bucata de timp modalitatea venirii lor pe lume. E mai normal sa ai un baiat decat o fata. E normal sa gatesti daca esti femeie. E normal sa fii puternic daca esti barbat. E normal sa cauti “imbarbatare” de la un…barbat!

E normal sa muncesti orice, chiar daca nu-ti place, pentru ca vezi Doamne treaba asta te innobileaza, dar - mai mult decat orice - e ceea ce fac toti oamenii din jurul tau.

Asa zice cosmeticiana mea: “ei, cui ii place sa munceasca, dar mergem in fiecare zi si ne castigam traiul”. Pai da, de-aia cosmeticiana mea nu face sprancenele ca Anastasia Soare, care parasind Romania a descoperit ca ii place sa penseze. Si a studiat numerele lui Fibonacci si priveste o fizionomie prin prisma proportiei de aur si, la sfarsit, ies minunatii din mainile ei. Cam cate 9-10 ore pe zi! Ea e acum regina sprancenelor, dar numai in America a putut ajunge asa!

In Romania, oamenii nu prea iti dau sanse sa o iei de la capat. In Romania Einstein ar fi ramas un copil intarziat in ochii tuturor, iar cateva mari genii manifestate de-abia la o varsta respectabila ar fi trecut neobservate. In Romania, reiei traseele generatiilor anterioare, refaci pattern-urile parintilor si le transmiti copiilor. Si asta pentru ca in Romania nu prea importa sa ajungi sa te manifesti plenar, sa-ti scrii tu viata.

Si cand vrei sa-ti traiesti viata si sa nu te traiasca ea pe tine, oamenii iti spun cu scepticism ca bai, dar ce curaj ai sau bine, si de acum cum te vei descurca sau e foarte greu cand ai agenda goala.

Cand vrei sa-ti traiesti viata, oamenii te compatimesc.

I want to ride the wild horses!!!

PS Acum o am spranceana acceptabila si una urata:(

3 comentarii:

Anonim spunea...

:) poti desigur sa ai orice opinie, insa permite-mi sa ma indoiesc profund ca aceasta in mod particular coincide cu realitatea. Sunt unii dintre noi care ucid copii fara aparare, sau care tortureaza iepurasi probabil, insa sunt unii dintre noi care picteaza pentru galeriile Guggenheim si altii care castiga olimpiadele internationale de matematica. Sunt multi si e un fenomen regulat, astfel ca nu se poate obiecta ca realizarile lor nu sunt produse de ... ci in pofida societatii romanesti. Einstein nu ar fi fost nicidecum un intarziat in Romania, ci mai degraba in Germania. Mi se pare ca atitudinea aceasta de critica la adresa Romaniei, in bloc, fara macar un disclaimer de scuze la adresa celor care sunt "minorizati" de aceasta generalizare este mai daunatoare chiar decat realitatea, oricare ar fi ea.

Alina spunea...

De fapt, cei cu comportament pro-social nu se fac auziti in Romania. Minoritati, majoritati... Oricum ar fi, tot handicapate sunt: handcapate de cuvant. In psihologie exista un concept destul de recent: personalitate asertiva. (explicat lejer - o ai atunci cand esti destept/onest/sincer/talentat/implicat social etc. dar ai si curajul sa iti exprimi punctul de vedere, fara, in schimb, a-l jigni pe celalalt. Complicat, nu?) Oricat ai fi de minunat si de grozav, atata timp cat tii capul la cutie sau nasul pe sus si umpbli in mediul tau elitist, n-ai nici o sansa sa indrepti lucrurile. Ori noua asta ne lipseste: nu educatia, ci curajul. O fi comunismul de vina? De ce mirosim a frica? Un manelist terorizeaza un bloc intreg, in timp ce 100 de persoane tac. Un dobitoc da cu sutul, din senin, unui caine pe trecerea de pietoni in timp ce alti 20 trec pe langa el fara sa ii zica vreun cuvant (asta am vazut-o ieri). De cand merg pe strada in timpul zilei, atunci cand oamenii asa zis civilizati sunt inchisi in custile lor de la serviciu si izolati de adevarata societate, am inceput sa vad si partile urate ale bucurestilor. Oricum, Deroude, impartind lumea in felii/secte/minoritati nu rezolvi lucrurile: suntem un organism si pana nu ne vom asuma responsabilitatea pentru tot ceea ce ne inconjoara nu vom schimba nimic. Oricate tablouri geniale vom face, pana nu va exista si o scoala de arta ne vom risipi talentul in van... In schimb, in ce priveste curajul de a o lua de la inceput, tot noua ne revine responsabilitatea - nu ii putem acuza pe ceilalti ca ne-au pus piedici, asta e doar un pretext sau tot un fel de frica.

Anonim spunea...

eu despre curajul de a merge impotriva curentului am scris. in mod asumat. si poate un disclaimer ar fi cazul sa fac, si anume ca imi apreciez prietenii si neprietenii care o fac. alina de mai sus e un caz de curaj, pe care n-o cunosc personal...
dar nu retractez din ceea am scris nimic, pentru ca romania e pana la urma o masa maaare. cea care nu s-a "asertat" (de frica) impotriva unuia din cele cele mai crunte regimuri comuniste.
apoi, deroude, eu trec prin viata ca fata, iar tu - am senzatia eu - ca baiat. and that makes a hell of a difference, pentru ca in orice societate femeile sunt the ultimate discriminated. in sensul ca o femeie afro-americana are mai multe discriminari decat un barbat afro-american, o afghanistana mai multe decat barbatul afghanistan... si de acolo de unde priveste fata din mine e tare usor sa faci generalizari.